sâmbătă, 9 februarie 2013

Aditivi alimentari


Aproape fara exceptie, alimentele din comert contin aditivi (cunoscuti sub denumirea generica de "E"-uri), a caror menire este, se spune, aceea de a conserva, de a da culoare, forma, de a spuma, ingrosa si mai ales de a da aroma in mod artificial, facand astfel produsul atragator pentru clienti si vandabil timp indelungat, uneori aproape nelimitat.Cei mai multi cercetatori spun ca aditivii alimentari sunt substante chimice de sinteza si, deoarece ele nu se gasesc in mod natural, nu ar trebui sa faca parte din alimentatia noastra. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sunt recunoscute si acceptate de catre acesta. O substanta straina, afirma medicii, nu poate fi administrata timp indelungat fara a produce efecte secundare. Consumul indelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce in organismul uman un adevarat bombardament chimic asupra organelor interne, compromitand si distrugand sistemul imunitar (acesta ajunge sa produca anticorpi peste masura, folosindu-i chiar impotriva organismului uman), precum si o serie de tumori maligne si benigne.
Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, membru al Academiei de stiinte Agricole si Forestiere, considera ca incidenta alarmanta a unor forme de cancer este strans legata de avalansa produselor alimentare bogate in E-uri nocive, consumate frecvent de romani. De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de raspandirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv si a alergiilor."Una este sa mananci un mar sanatos si alta este sa bei un compot de mere conservat cu aditivi", semnaleaza prof. dr.Mencinicopschi. Domnia sa atrage atentia, totodata, asupra mezelurilor, in special asupra parizerului, crenvurstilor, bauturilor racoritoare si preparatelor conservate cu substante chimice (in special supele la plic sau alimentele afumate).
Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea cauzata de consumul alimentelor imbogatite cu substante artificiale se afla pe locul al III-lea la nivelul intregului glob, dupa consumul de droguri si medicamente si dupa accidentele de circulatie.Conform raportului Comisiei Nationale de Oncologie - 2000, in Romania cancerul este intr-o crestere alarmanta si se estimeaza ca aceasta afectiune va deveni in scurt timp "boala mileniului III", impotriva careia nu exista inca premisele descoperirii unui antidot. Cancerul este, fara indoiala, o consecinta. Chiar daca nu au fost descoperite in totalitate cauzele acestei boli ucigatoare, cercetatorii au reusit sa contureze trei dintre acestea: poluarea, tutunul si alimentatia. Cea din urma, potrivit unor studii recente, pare a fi una dintre cele mai importante cauze ale aparitiei cazurilor de cancer.
Atunci cand autoritatile ajung sa discute problema aditivilor alimentari, nu uita sa mentioneze conceptul aberant de "cantitate zilnica acceptabila". Aceasta reprezinta cantitatea de aditiv alimentar, raportata la kilogram de greutate corporala, care poate fi consumata zilnic in intreaga viata, "fara un risc semnificativ pentru sanatate". Aceasta formulare este de un cinism inacceptabil… mai ales acum, cand sunt cunoscute efectele grave pentru sanatate ale acestor adaosuri chimice. Este, oare, firesc sa iei, cu buna stiinta, o doza zilnica de otrava, doar pentru a umple buzunarele comerciatilor si pe cele ale producatorilor?
In cazul in care consumul de alimente cu E-uri este iresponsabil, problemele de sanatate pot fi deosebit de grave, iar acest lucru nu este greu de realizat. Fiecare aliment din masa de zi cu zi poate contine E-uri. Unele tipuri de paine asa-zis integrala sunt fabricate din faina innegrita cu E-uri din familia caramelurilor. In cazul unor paste fainoase, oul a fost inlocuit cu un E - 102. Consumul prelungit de astfel de aditivi afecteaza ficatul, pancreasul si stomacul, insa pot provoca si tumori tiroidiene.Care este insa povestea E-urilor? Pentru usurarea etichetarii, pe ambalaje nu este trecuta denumirea completa a aditivului, aceasta fiind scrisa intr-o forma standardizata, acceptata international. Denumirea de pe eticheta este alcatuita din litera "E" urmata de o cifra, ceea ce usureaza foarte mult munca producatorului in cazul produselor ce contin multi aditivi, sau cand aditivii au denumiri foarte lungi. De exemplu, hidroxipropilmetil-celuloza, in realitate un gelifiant, va fi scrisa simplu, codificat: E 464.
Gurile rele spun, insa, ca mai sunt si alte motive pentru standardizarea in aceasta forma a aditivilor, cum ar fi, de exemplu, acela de a nu starni prea mult suspiciunea consumatorilor…
Stim cu totii ca produsele alimentare cu termen de garantie de un an sau doi sunt foarte frecvente. Este uimitor cat de putini consumatori isi pun problema ca nu ne putem astepta ca un produs atat de vechi sa fie bun pentru organismul nostru, cu toate autorizatiile si ras-autorizatiile sanitare care permit comercializarea lui. Este suficient sa ne gandim ca o maioneza se altereaza in mod normal foarte repede (in 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hrana foarte buna pentru bacterii. Va puteti inchipui cat de hranitoare poate fi o maioneza din conserva, care a fost produsa acum un an, care a fost pastrata la temperatura camerei si care nu prezinta, totusi, semne de alterare, deoarece are atat de mult conservant, incat bacteriile nici nu se mai apropie de ea. Oare cum am putea crede ca un astfel de "aliment" este bun pentru organismul uman, daca pana si bacteriile il refuza?